It’s about time we ditched religion

The recent bombings in Brussels are only the latest in a series of religiously motivated killings. Istanbul and Paris also shocked our lives. The biggest wars currently going on in the world are based on religious hate. This is affecting the way we live, the way we travel and the way we think about our future. It is disrupting our peace, the worldwide economy and our trust in other human beings. All these problems are rooted in religion. And it’s about time we put an end to it.

Continue reading

Advertisements

Nu veniți în Germania

Dortmund, 24.06.2015

Eram în clasa a opta cand mi-a spus pentru prima oară: “Tu nu ești făcut pentru România. Aici trebuie să știi să dai din coate, să șmecherești și să te descurci. Tu ești la fel ca fiu-miu. Dacă rămâi aici, te mănâncă ăștia”. Au trecut peste 10 ani de atunci. Și am avut nevoie de aproape 2 ani petrecuți în Germania pentru a înțelege ce încerca să îmi spună fostul meu profesor de română. Într-un final s-a dovedit că avea dreptate. Atât eu, cât și fiul său am ajuns să emigrăm în Germania. Amândoi am fost educați de mici într-o școală germană, iar asta ne-a ajutat mult. Însă Germania nu este pentru oricine.

Citeam recent că tot mai mulți bani sunt trimiși din Germania în România. Se confirmă astfel un trend: țara lui Einstein este noul el dorado pentru muncitorii români, cei care în general preferau Spania sau Italia. Problema este că Germania nu are nevoie de muncitori, ci de specialiști. De oameni calificați, dornici să muncească. Oare tu, cititorule, te încadrezi în această categorie? Nu știu sa îți răspund. Însă pot să îți dau câteva motive pentru care ar trebui să te gândești bine înainte să emigrezi în Germania. Continue reading


cheia succesului

Hurghada, 6.5.2015

Scriu aceste rânduri de sub umbra unui palmier, sorbind încet dintr-un Cuba libre. Vântul adie alene și face mici valuri în apa care mă desparte de bungalow–ul în care suntem cazați. Mă uit la cerul senin și îmi amintesc ce făceam anul trecut pe vremea asta: mergeam pe bicicletă spre micuța garsonieră din München, bucuros că am plecat cu stomacul pe jumate plin la finalul unei conferințe și că am rezolvat astfel problema cinei. Cum am ajuns într-un an dintr-o garsonieră într-un bungalow la malul Mării Roșii? Simplu: nu mi-am urmat visul. Continue reading


doctorand

München, 18.07.2014

Ieri am fost la un simpozion de neuroimagistică. Dezamăgitor. Un congres organizat de noi, pentru noi: ne prezentăm progresele, câteva planuri pentru viitor și arătăm niscaiva date preliminarii din proiecte aflate în cel mai bun caz la jumatea drumului. Cercetare făcută de amorul artei, cu bani foarte mulți și relevanță practică aproape zero. Asta să fie oare cercetarea de top?  Continue reading


deciziile

Ajung acasă, obosit după o săptămână de lucru. Deschid ușa, dezbrac paltonul și mă uit în oglinda din hol. Un bărbat cu ochelari cu ramă groasă, îmbrăcat într-o cămașă proaspăt călcată mă privește înapoi. Este mult schimbat față de băiatul care cu nici doi ani în urmă ieșea de pe băncile facultății.

Mă așez la birou și deschid unul din plicurile găsite în cutia poștală. “Mult stimate doctor-medic …” Este doar o factură. Însă formula de adresare mă umple de mândrie de fiecare dată când o citesc. Mă las înapoi pe spătarul scaunului și mă întreb zâmbind: oare când am ajuns să fiu mândru de acest titlu? Răspunsul este simplu: de când lucrez ca medic în Germania. Dar de ce abia acum? Titlul îl aveam și în România, dar nu am simțit vreun moment de mândrie pentru că îl port. Îmi vine în minte un text citit zilele trecute. O scrisoare a unei doamne, medic rezident în București, adresată președintelui României. Citind-o am găsit răspunsul la întrebarea de mai sus. Continue reading


orașele

Dortmund, 10.01.2015

Orașele sunt ca femeile. Toate au ceva frumos. Poate fi o formă sau un loc secret, o priveliște sau o privire, o atmosferă sau un zâmbet. Însă de obicei ai nevoie de răbdare și timp pentru a le descoperi. Am trăit în trei orașe până acum, fiecare complet altfel. Și pe fiecare îl pot compara cu un tip de femeie. Continue reading


alegerea

Dortmund, 3.12.2014

Acum trei luni am dat München pe Dortmund. Am renunțat la metropola oamenilor bogați, pentru un fost oraș minier plin de suporteri înfocați. Iar săptămâna trecută a trebuit, din motive profesionale, să mă întorc în Bavaria. Printre cei pe care îi numeam cândva roboței în Lederhosen. Oamenii, orașul și viața sunt diferite în vest și în sud. Dar a fost oare această schimbare de peisaj o decizie bună? A fost înțelept să las perla sudului nemțesc în favoarea vestului multicultural?

Continue reading


nemotive

Dortmund, 11.11.2014

E noapte. Liniște și întuneric. Doar el mai e treaz la ora asta. El și gândurile lui. Parcurge în minte listele cu motive, contramotive și nemotive. Cine a mai auzit de nemotive? Nimeni. Toți au întrebat dacă nu e o greșeala. Nu. Nemotivele au fost botezate după necuvintele lui Nichita Stănescu. Ele se nasc înaintea motivelor. Se strecoară subtil în viața noastră și se ancorează acolo. Se maschează în lucruri banale, de la sine înțelese. Și devin astfel, încet, tiptil, părți importante din viața noastră.

Acum câteva ore a venit de la lucru. La aceeași oră ca de obicei. La fel ca metroul, care îl aduce acasă și e mereu în stație la și 23. Aici nu există zile lungi sau scurte. Deși lucrează la stat, e cronometrat la minut, iar fiecare zi de lucru are 8 ore. A încetat să se mai întrebe cum colegii din țară își termină deseori ziua înainte de prânz.

Continue reading


contramotive

Dortmund, 30.10.2014

Spuneam că motivele de întoarcere acasă trebuie să fie personale. E normal. Fiecare dintre noi are acasă persoane și locuri dragi. Lângă ele ai crescut, ai petrecut clipele dulci ale copilăriei și momentele fierbinți ale tinereții. Iar de obicei pentru ele te întorci. În contrast cu motivele se află contramotivele – cele care te atrag să rămâi în străinătate. Și sunt pur profesionale.

Pentru că, în general, nu te stabilești în altă țară din cauza unor persoane. Eventual schimbi mediul social, te muți în alt oraș, dar rareori în altă țară. Sau, dacă vorbim de acea persoană fără de care nu te simți întreg, poate o urmezi chiar și în altă țară. Dar asta e o altă poveste. Cred așadar că cei mai mulți români au decis să rămână în Germania din motive profesionale. Acestea nu se referă însa la bani. Continue reading


motive

Dortmund, 16 octombrie 2014

Nota de data trecută a stârnit atât de multe reacții, încât simt nevoia să explic mai clar șirul gândurilor mele. Știu că uneori am o minte întortocheată, așa că nu sunteți voi de vină. Închipuiți-vă așadar următorul scenariu: un părinte pleacă în străinătate (în Spania, la căpșuni sau unde vreți voi). Și își lasă acasă fetița, aceasta urmând să fie crescută de bunici. Pe toată perioada șederii sale printre străini, părintele visează cum a crescut fetița lui. Și-o imaginează finuță și frumoasă, stând sub un mar și citind Mândrie și prejudecată. De abia așteaptă să o revadă. Când se întoarce însă acasă, descoperă că fetița lui devenise o moftangioaică ce răsfoiește ziarul Click! și se visează vedetă. Continue reading


%d bloggers like this: